Introducere

Viscum album (vâscul european) este folosit în medicină de mai multe secole. Hildegard von Bingen (1098-1179) dă mai multe indicații pentru folosirea pe cale orală a vâscului. La începutul secolului XX, Rudolf Steiner (1861-1925) a fost cel care a sugerat folosirea parenterală a vâscului în tratamentul pacienților bolnavi de cancer. Așadar, din 1923, Viscum album a început să fie studiat și apoi folosit în domeniul oncologiei. În ultima decadă a secolului XX, vâscul, în calitate de imunomodulator, a fost studiat, de asemenea, în infecțiile virale cronice cum ar fi HIV/AIDS, infecțiile cu Human Papiloma Virus (HPV) la femeile cu displazie cervicală și infecția cu hepatită C (HCV).

 

Este binecunoscut faptul că extractele din vâsc european (Viscum album, Laranthaceae) declanșează o serie de activități biologice, cum ar fi producția de citokină la nivelul celulelor imunitare, creșterea activității celulelor naturale ucigașe (NK) și activitatea imunoajutătoare.

 

 

 

Viscum album și imunomodularea

Activitățile imunomodulatoare și anticancerigenă ale vâscului se datorează componentelor biologic active, cum ar fi lectinele (glucoproteine), viscotoxinele, alcaloizii și polizaharidele. În special, lectinele din vâsc (ML) declanșează activități semnificative și, pentru acest fapt, au fost studiate cel mai bine. Astfel, au fost identificate trei grupe principale de lectine: lectina I (ML-I) are o afinitate pentru D-galactoză (D-Gal), lectina III (ML-III) are o afinitate pentru N-acetil-galactozamină (GalNAc) și lectina II (ML-II) are o afinitate pentru ambele zaharuri. Dintre cele trei lectine, ML-I este cea mai bine studiată, astfel că activitățile sale antitumorale și imunomodulatoare sunt binecunoscute. Modalitățile de acțiune ale diferitelor componente ale vâscului au fost bine rezumate și discutate de Fischer S.

 

Von Laue a descoperit că în timpul terapiei parenterale cu Viscum album există o corelație pozitivă între conținutul total de lectină din vâsc și producerea de anticorpi anti-ML-I-IgG. Subclasele de anticorpi anti-ML-I-IgG pot indica dacă o terapie cu vâsc conduce la o activare a limfocitelor Th-I (prin producerea de IgG1 sau/și, eventual, IgG3) sau la o activare a limfocitelor Th-2 (prin producerea de IgG2 sau/și IgG4).

 

În mod obișnuit, prin stimularea imunitară și imunomodulare cu Viscum album, este initiat un răspuns al Th1. Pe această cale este provocată o citotoxicitate dependentă de citokine, aspect care joacă un rol important în mecanismele de apărare naturală împotriva celulelor tumorale. Un răspuns al Th2 provoacă producția de IL-4, IL-5, IL-10 etc., și, astfel, celulele B își cresc producția de IgG2 și IgG4. Citotoxicitatea astfel creată este antigen specific pentru tumoră și exercită în mod direct o acțiune de distrugere a celulelor tumorale.

 

Așadar, monitorizarea subclaselor IgG în timpul terapiei cu Viscum album este o modalitate foarte semnificativă de a monitoriza și de a optimiza intervențiile terapeutice. În plus, în fazele timpurii ale unei terapii cu vâsc, eozinofilia este considerată a fi un fenomen pozitiv, aflat în legătură cu un răspuns parțial sau complet în cazul pacienților bolnavi de cancer.

 

Viscum album și ritmurile circadiene

În general, odată cu îmbătrânirea, ritmul circadian al temperaturii de bază și amplitudinea sa se deteriorează semnificativ. În mod obișnuit, temperatura de bază este coborâtă cu 0,6° C. În plus, amplitudinea este aplatizată. Interacțiunea delicată între temperatura de bază și cea periferică pentru a menține o temperatură de bază stabilă este, de asemenea, inhibată. Așadar, am putea spune că pacientul bolnav de cancer îmbătrânește mult mai repede. Administrarea parenterală a vâscului va îmbunătăți semnificativ aceste funcții. Cu alte cuvinte, Viscum album întinerește ritmul circadian descris mai sus și, astfel, reglează pozitiv gestionarea temperaturii.