Deoarece argintul coloidal are un efect puternic antibacterian și, în plus, favorizează apariția unor procese de eliminare a toxinelor, în anumite cazuri pot apărea reacții foarte puternice. Acest fenomen este numit efectul Herxheimer și se manifestă în diferite forme: mâncărimi, roșeața pielii, uneori chiar apariția unor erupții.
De notat că uneori pot să apară niște efecte asemănătoare care nu au neapărat legătură cu reacția Herxheimer. În special în cazul în care argintul este utilizat perioade îndelungate prin menținerea sa în gură într-un interval mai mare de timp, în cazul anumitor persoane pot apărea stări de moleșeală, hiperrelaxare, somnolență, amețeală. Aceste efecte dispar rapid atunci când argintul este diluat foarte mult, așa cum am precizat mai sus și sunt în directă legatură cu o anumită „restructurare energetică” indusă de argint. Ea nu este neapărat dăunătoare, însă poate fi extrem de neobișnuită și, prin aceasta, destul de deranjantă.
Deși mult mai rar, uneori poate fi totuși vorba despre o alergie. Asemenea manifestări nu implică în mod necesar faptul că argintul coloidal ar conține și alte substanțe, eventual toxice sau că nu ar fi „corect preparat”, așa cum mai auzim pe la câte un post de televiziune sau mai citim pe internet.
Desigur, aceste efecte se pot manifesta și în cazul în care argintul coloidal sau alte produse care conțin argint coloidal sunt folosite ca apă de gură, mai ales dacă sunt înghițite ulterior (ele în sine nefiind toxice sau dăunătoare, ci chiar benefice), însă cel mai frecvent (deși foarte rar) efectul apare atunci când utilizarea este internă.
În general aceste reactii apar foarte rar si sunt semnul ca, desi nu apare o manifestare acuta, exista totudi o anumita infectie in organismul dumneavoastra.
Aceasta reactie poate aparea la ingerarea oricaror produse antibacteriene (orice antibiotic care are efect asupra germenului respectiv si este foarte cunoscuta la administrarea penicilinei sau ampicilinei. S-a descoperit de asemenea ca exista o legatura intre acest efect si faptul ca spirochetele elibereaza proteine stabile la temperatura. Aceasta legatura poate fi adevarata si in cazul ciupercii Candida Albicans, deoarece moartea acesteia elibereaza foarte multe endotoxine, intr-un ritm mult mai rapid decat poate elimina corpul. Manifestarile care pot apare in acest caz sunt: febra, frisoane, hipotensiune, dureri de cap, tahicardie, hiperventilatie, vasodilatatie, mialgie, exacerbarea eventualelor leziuni ale pielii, roseata pielii, eruptii.
Intensitatea acestor reactii este o imagine a severitatii inflamatiei. Uzual, in cazul aparitiei unor astfel de efecte, indiferent de antibioticul care le-a cauzat, tratamentul cu anumiti agenti antiinflamatori poate stopa progresia efectelor, in asemenea situatii fiind utilizata in mod frecvent aspirina, pe cale orala, la fiecare 4 ore, timp de 1-2 zile.
Boli frecvente in care a fost raportata aparitia acestei reactii sunt: Candida, infectii cu spirochete (cum ar fi borelioza – boala Lime, dar si altele), bartoneloza, bruceloza, febra tifoida, trichineloza, insa acestea nu sunt singurele afectiuni care o pot produce. Desigur, nu este obligatoriu ca una dintre aceste afectiuni sa o produca, deoarece reactia depinde mult de capacitatea organismului de a elimina toxinele.
De aceea, va recomandam sa urmariti intotdeauna, cu mare atentie, evolutia reactiilor pe parcursul administrarii unui tratament si sa utilizati orice remediu (inclusiv argintul coloidal) cu prudenta. In cazul in care apar astfel de probleme, este de preferat sa intrerupeti tratamentul pentru scurt timp si sa luati legatura cu producatorul respectivului preparat. In caz contrar, exista posibilitatea sa dati vina pe acel produs (uneori pe buna dreptate), desi in realitate este vorb adoar de aplicarea tratamentului, care nu este corect adaptat nevoilor dumneavoastra, adaptare pe care o poate realiza corect doar un medic care are cunostinte suficiente despre produsul respectiv sau, in mod normal, producatorul.
Un astfel de caz, pe care l-am intalnit si in practica noastra (si unul dintre extrem de putinele de acest fel), a fost al unei persoane care avea o infectie generalizata cu Candida Albicans, de care nu avea cunostinta, care i-a aparut in urma unui tratament cu antibiotice de lunga durata, efectuat pentru tratarea unei infectii oculare. Dupa inceperea tratamentului cu argint coloidal, aceasta persoana a constatat aparitia unor eruptii insotite de mancarimi puternice. Simultan, deoarece infectia s-a raspandit in zona gatului si a urechilor, persoana respectiva a tamponat/badijonat zonele respective cu argint coloidal, cu efecte foarte bune. Cu toate acestea, nu si-a dat seama ca acest symptom poate fi semnul unei infectii generalizate, astfel incat a mai continuat aceasta forma de tratament pentru inca o perioada. In cele din urma insa, a socotit ca problemele ii sunt cauzate de catre argintul coloidal si ca acesta (un produs al firmei noastre) nu este bun. Urmarea a fost ca nici n-a vrut sa mai auda de argintul coloidal in general, desi, in mod evident, nu acesta era cauza problemelor sale.
In general, producatorii de argint colloidal, precum si terapeutii cu experienta in acest domeniu, recomanda ca tratamentul sa fie continuat, chiar si in cazul aparitiei efectelor secundare, pana cand problema este rezolvata. Intr-adevar, am intalnit asemenea cazuri: respectivii pacienti incepeau sa aiba simptome de natura inflamatorie (in unele cazuri chiar asemanatoare cu o raceala) si erau foarte contrariati, deoarece se presupunea ca argintul coloidal trebuie sa ii vindece (si in special de orice raceala) si nu sa ii imbolnaveasca. Totusi, la continuarea perseverenta a tratamentului simptomele dispareau, uneori in cateva zile, iar alteori abia in cateva saptamani, urmate de vindecarea completa.
In mod normal, continuarea tratamentului nu constituie o problema daca reactia Herxheimer nu este foarte intensa (cum ar fi cazul mancarimilor insuportabile, al ametelilor frecvente, etc.). Totusi, daca acest efect apare (indiferent de simptome, iar acestea difera de la o persoana la alta, bineinteles), este mai bine sa se recurga la intreruperea temporara a tratamentului si reluarea sa sub o forma foarte diluata, 1:10…1:20, sau chiar mai mult, urmata de cresterea gradata pana la doza necesara.
Aceste moduri de actiune nu se aplica atunci cand exista o alergie la argint. In cazul unei alergii insa, simpla purtare a bijuteriilor de argint pe corp sau simplul fapt de a bea apa in care s-a tinut o moneda de argint pentru cateva ore poate provoca niste reactii foarte puternice. In acest caz tratamentul cu argint coloidal, in orice cantitate, trebuie sistat imediat.
De asemenea, nu se poate face o comparatie intre cazul in care se utilizeaza argint coloidal si cel in care s-a folosit anterior un asa numit filtru cu argint sau rezervoare argintate, sau a fost introdus pur si simplu argint in apa (sub forma metalica). In aceste situatii, cantitatile de argint eliberate sunt de mii de ori mai mici decat cele din argintul coloidal si, evident, si efectele sunt proportional mai reduse.
