Cazul americanului care s-a ales cu pielea gri-albastruie in urma consumului de „argint coloidal” este deja celebru. Paul Karason, caci acesta este numele respectivului, este deja binecunoscut datorita mediatizarii pe YouTube și la unele posturi de televiziune din Statele Unite.

Pentru moment, o mare parte dintre aceste filme nu mai sunt disponibile publicului pe canalul youtube care le găzduiau. Unele dintre ele erau foarte importante, deoarece îl înfățișau pe Paul Karason preparându-și soluția de argint pe care o bea zilnic, și care era de fapt o suspensie de clorură de argint, foarte concentrată, rezultat al electrolizei realizate în … apă cu sare! Având în vdere că aceste canale prezentau filme realizate în emisiuni TV ale unor posturi cunoscute, probabil că ele au fost retrase pe așa-zise motive de încălcare a drepturilor de autor. Nu comentăm mai mult…

Iata in continuare si una dintre aparitiile sale, intr-un interviu decent si corect realizat la NBC NEWS. Vom comenta acest film pe scurt, pentru ca exista niste concluzii care trebuie subliniate. Cei care nu cunosc limba engleza pot trece direct la comentarii. Poate la un moment dat vom subtitra aceste filme, dar nu este o promisiune.

Un al doilea film, interesant in egala masura, arata cat de stupid pot actiona oamenii, fara sa se informeze corect si fara sa aiba suficiente cunostinte, crezand ca le pot face pe toate si pot economisi sume mari de bani. Acest film arata cum o astfel de fiinta, pe care ar trebui sa o numim cretina, ii sfatuieste pe altii, fara ca ea insasi sa stie ce face. Nu mai punem la socoteala faptul ca respectiva persoana comercializeaza aceste „dispozitive” de producere a argintului coloidal, pe care probabil ca le puteti achizitiona si dumneavoastra din diferite magazine. Vom comenta mai amplu in continuare.

Sa incepem discutiile pe marginea lor. Comentariile le sunt de folos si celor care nu cunosc limba engleza.

Mai intai, Paul Karason sustine ca, desi a baut timp de cativa ani ceea ce el numea „argint coloidal”, nu a avut nici o problema. Ne indoim de acest lucru si vom explica imediat de ce, insa, cu toate acestea, el sustine ca abia dupa ce l-a utilizat prin aplicare pe piele, aceasta a capatat nuanta respectiva in mod rapid.

Nu este intru totul asa, fiindca Paul Karason nu are problema respectiva doar la nivelul pielii, ci – asa cum se poate vedea in anumite momente – si limba sa este albastruie. Faptul ca fenomentul s-a accelerat cand a inceput sa aplice topic arata ca, in mod normal, la utilizarea interna, apare un anumit proces de eliminare, care a fost depasit atunci.

In plus, ceea ce sustine medicul invitat in emisiune, si anume ca subiectul ar fi trebuit deja sa sufere de afectiuni ale rinichilor, ale ficatului, sau eventual de paralizii, este negat destul de ferm de catre Paul Karason, care nu recunoaste ca ar avea aceste probleme. Totodata, el mentioneaza ca a scapat chiar de o serie de afectiuni (reflux acid, dermatita, artrita) care il marcau destul de sever, spre deosebire de opinia „medicala stiintifica”, care sustine ca nu se cunosc efecte pozitive ale utilizarii argintului pe cale interna. Intr-un alt interviu, el declara ca nu a racit niciodata de atunci, ceea ce este destul de semnificativ pentru o perioada de 14 ani.

Nu in ultimul rand, cantitatea de argint coloidal pe care a consumat-o zilnic a fost de circa 300 ml. Va rugam sa luati aminte la acest „amanunt”.

 

Haideti acum sa facem o paranteza si sa explicam cate ceva despre aceasta afectiune numita Argyria.

Inainte de 1944, aproape singurele antibiotice existente erau compusii de argint: sulfadiazina de argint, azotatul de argint, argintul proteinat, precum si altele, fie mai simple sau mai complexe. Acestea erau folosite destul de intensiv si cu succes pentru tratarea ranilor, a infectiilor, a sifilisului si a altor asemenea afectiuni.

Sigur, asa dupa cum ne-am obisnuit, dorim sa ne vindecam cat de repede, iar uneori nici nu este cu putinta altfel. Atunci cand o rana este cangrenata nu vom putea astepta 5 ani sa se vindece (putem chiar sa murim). Astfel ca la vremea respectiva utilizarea unui antiseptic pe baza de argint era in mod firesc acceptata, chiar daca in zona respectiva (local) pielea sau tesuturile deveneau gri. De exemplu, tratamentul unei afectiuni de genul sifilisului necesita in mod repetat injectii cu sulfadiazina de argint, intravenos.

Evident ca s-au facut si studii asupra modului in care argintul afecteaza organismul. Aceste studii au fost realizate pe compusii de argint respectivi si constituie singura sursa de informatie pentru referintele EPA privitoare la argint, desi argintul coloidal nu se incadreaza in aceasta categorie.

Dupa cum puteti vedea, admitand faptul ca argintul nu s-ar elimina deloc, pentru ca aceasta boala sa se instaleze tot ar fi nevoie de cateva grame de argint care sa ajunga in organism. In realitate, fata de compusii de argint introdusi in mod rapid in organism si care tind sa se acumuleze treptat, coloizii se elimina gradat, asa cum s-a aratat intr-un studiu particular, insa cu conditia sa nu se utilizeze mai mult de 2 mg de argint pe zi.

Chiar si in cazul in care argintul nu s-ar elimina deloc, tot ar fi nevoie cam de 500-1000 de litri de argint coloidal de 10-15 ppm pentru a se ajunge la astfel de probleme.

 

Paul Karason a consumat in 14 ani cam 1470 de litri, „doza” sa zilnica fiind de circa 300 ml !

 

Din punctul nostru de vedere el a fost incurajat si de faptul ca putea sa il produca ieftin (pentru producerea compusilor de argint este suficienta o baterie, doi electrozi si… apa plata sau de la robinet. Din fericire, majoritatea dintre dvs. sunteti scutiti de aceasta tentatie, daca ne permiteti o gluma.

Daca era sau nu argint coloidal ceea ce a baut Paul Karason, este o problema care trebuie lamurita, insa oricumi trebuie sa consemnam ca nu este nici pe departe necesara ingerarea unor asemenea cantitati uriase de argint coloidal. Daca cineva ar lua o supradoza de aspirina sau de diazepam, ar blama cineva medicamentele respective? Nu! De ce ar fi de blamat atunci un produs care nu a fost utilizat in mod corect? O asemenea „reclama” nu poate fi deloc intamplatoare… Cum ar fi daca cineva ar utiliza zilnic, timp de 14 ani, penicilina? Sau vestitul antiviral „Tamiflu”?

Ia sa vedem care sunt efectele adverse ce pot aparea ca urmare a consumului pe termen scurt de penicilina: diaree, hipersensibilitate, ameteli, mancarimi, neurotixicitate, urticarie, suprainfectie (inclusiv cu candida), febra, voma, eriteme, dermatite, edeme, s.a.

Iar in cazul utilizarii de Oseltamivir (Tamiflu), acestea sunt si mai si: ameteli, greata, diaree, dureri abdominale, dureri de cap, hepatita, mancarimi, reactii alergice incluzand socuri anafilactice, aritmii cardiace, cunfizie, paralizii, agravarea diabetului, colite hemoragice. Nu ne putem abtine sa nu notam si efectele de natura psihica, printre care tendintele suicidare sau de automutilare, prezente cu 54% mai mult la un lot de pacienti care au folosit medicamentul fata de cei care nu l-au folosit. Lista nu se opreste aici, iar ROCHE, principalul producator, spune ca totusi efectele benefice conteaza mai mult.

Daca ar fi nevoie de o administrare pe termen lung a acestor medicamente, ganditi-va ce s-ar petrece cu bietii oameni. Pe de alta parte, consumul de argint coloidal nu a produs asemenea efecte nici dupa ani de folosire sistematica si totusi este blamat mai ceva decat cianura de potasiu sau deseurile radioactive! In ciuda acestor evidente, Tamiflu a putut fi patentat – este patentat pana in 2016, dar in cazul argintului coloidal acest lucru nu a fost posibil. Ce-ar mai fi de comentat atunci?

 

Un alt aspect important il puteti urmari in al doilea film.

Putem vedea aici cum un inconstient – sau care poate ca nu este în stare sa își gaseasca o munca cinstita – se apuca sa vanda unor fraieri „aparate de facut argint coloidal”. Astfel de aparate puteti gasi de vanzare pe internet. Am fost uimiti la un moment dat sa constatam, dintr-o discutie cu un medic, ca acesta, dupa ce isi achizitionase un astfel de aparat, nu cugetase mai deloc asupra fenomenelor care sunt implicate si se mira apoi de ce rezultatele nu erau cele care le-ar fi dorit el sa fie, de ce „argintul coloidal” obţinut era tulbure, lăptos, etc…
Se explica in film cat de „simplu” este procesul, folosind apa de la robinet si argint de puritate 0,9999. Am fi tentati sa radem la prima vedere, insa este chiar de plans. Puritatea apei de la robinet, sau mai bine zis continutul ei de „impuritati” este de circa 150 ppm. Adica de sute sau mii de ori mai mare decat continutul de impuritati dintr-un argint, care este de 0,99 sau de 0,999; cu toate acestea, ca o culme a „competentei”, acel individ recomanda o puritate maxima a argintului („cu exceptia cazului in care nu aveti deloc bani”, citam aproximativ).

Apa de la robinet, prin continutul sau de clor si compusi de clor, fluoruri chiar (asa cum este cazul in SUA, de exemplu) si multe alte saruri (continute insa in mod egal  si in apa plata sau de izvor), iar atunci când este utilizata intr-un aparat precum acela din film, care devine astfel un electrolizor, datorită prezenţei diverselor săruri în apă, eanefiind distilată, determina in mod inevitabil producerea de compusi de argint. Un astfel de exemplu este clorura de argint. Iata de ce acesti compusi nu au nimic de-a face cu argintul coloidal, nici macar pe departe!

 

Intr-un alt film, Paul Karason insusi marturiseste ca, pentru a stimula producerea de „argint coloidal”, adauga sare de bucatarie in apa distilata (caci da, se pare ca folosea apa distilata, cu care aparatele de acest gen nu functioneaza in mod normal). Culmea ironiei. Ca atare, produsul obtinut de el era exact ceea ce se obtine si cu aparatul prezentat în acest film, apa cu acei „frumosi” nori albastrui, „medicamentul” de care acel inconstient si ignorant este atat de mandru: clorura de argint. Toate sarurile de argint, expuse la lumina, se reduc la argint metalic, care se depoziteaza in aglomerari de culoare neagra/gri, precum acelea de pe pielea lui Karason.

 

Asadar nu argintul coloidal a condus acest rezultat, desi nu excludem si posibilitatea ca si consumul exagerat de argint coloidal, in cantitati ca cele specificate mai sus, sa produca efecte similare. Atunci cand este ingerat in cantitati moderate, adica circa 60 de ml de argint coloidal 15 ppm zilnic (adica 1-2 mg de argint pur/zi) pe termen lung – deoarece pe termen scurt nu apare nici o problema la folosirea unor cantitati mai mari – argintul coloidal se elimina treptat, chiar daca in corp, partial, mai ales atunci cand nu este stabilizat, el se transforma in cloruri de argint. Si chiar daca s-ar transforma intotalitate in cloruri de argint in organism, nu ingerarea in sine a produsului a generat acel efect, ci exagerarea in ceea ce priveste cantitatea ingerata din acelprodus.

 

Argyria este cunoscuta de zeci de ani. Cazurile au fost relativ putine, chiar si atunci cand era folosit ca antibiotic pe baza de saruri de argint in concentratii extraordinar de mari. Un astfel de caz, precum al lui Karason, este in ziua de azi o situatie nefericita de perseverenta intr-o eroare.

In toate cazurile moderne legate de aceasta afectiune, s-a constatat ca, desi initial se precizeaza ca „argintul coloidal” ar fi cauza, in momentul in care se studiaza mai in amanunt documentele cazului, in mod sistematic se descopera ca agentul care a creat probleme a fost de fapt un compus de argint. Acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit.

 

Iar daca, asa cum au constatat studiile moderne, argintul coloidal are efect chiar si asupra afectiunii HIV, le adresam o intrebare simpla acelora care mai cred ca s-ar putea colora in albastru din cauza argintului coloidal (la care nu asteptam neaparat un raspuns, desigur):

Daca, din nefericire, ati contacta o asemenea boala teribila, ati prefera sa muriti sau ati accepta sa deveniti gri sau albastri?