Există un număr de articole datând din prima jumătate a secolului trecut care sunt de un interes deosebit în această direcție. În general, ele au ca obiect un produs numit la vremea aceea Electrargol, un argint electrocoloidal la o concentrație de circa 400 ppm. Vom prezenta sumar în cele ce urmează concluziile unor asemenea studii.

– Un astfel de articol, „Electrocoloizii și aplicațiile lor terapeutice”, datând din 1912, specifică utilizarea, prin injectare intramusculară sau într-o venă majoră, de Electrargol, în cantități cuprinse între 5 și 20 ml, în stadii infecțioase de septicemie sau pyemie. În cazuri de diferite alte infecții locale, injecțiile au fost realizate direct în leziunile respective, în adiție la tratamentul suplimentar. A fost injectat de asemenea în canalul spinal, în cavitățile seroase, sau aplicat local, în funcție de necesități. Argintul coloidal a fost de asemenea utilizat pentru tratamentul plămânilor și al pleurei, cu rezultate pozitive excelente. Autorii susțin că nu au existat dureri, reacții toxice sau iritații.

– Un alt studiu major, realizat in vivo, de această dată pe iepuri, utilizând Electrargol și streptococi, a subliniat următoarele:

În grupul de control, temperatura corporală a fost de 35,5 grade C, numărul de leucocite 6600, iar procentul de leucocite polimorfonucleare de 34%. Grupul respectiv a fost injectat cu 0,5 ml de streptococi virulenți, intraperitoneal. A doua zi, temperatura a crescut la 35,7 grade, numărul de leucocite a crescut la 15000, cu 76% leucocite polimorfonucleare. După trei zile, grupul de control era agitat,  temperatura a crescut la 38,9 grade, numărul de leucocite a crescut la 17000 și a fost depistată prezența streptococilor în sânge. După 7 zile, toți iepurii din grupul de controlau murit.

În grupul de iepuri tratați, temperatura a fost de 35,7 grade, numărul de leucocite a fost de 8000, cu 43% leucocite polimorfonucleare. Iepurii din acest grup au fost injectați cu 3 ml de Electrargol, apoi 12 ore mai târziu injectați cu 0,5 ml din aceiași streptococi virulenți. A doua zi numărul de leucocite a fost de 10000, cu 60% plimorfonucleare. După 48 ore, culturile de sânge nu au arătat nicio creștere. După 72 de ore, grupul de iepuri tratați erau în viață, fără niciun simptom de boală și au rămas astfel în continuare.

În cadrul aceluiași studiu, autorii prezintă și câteva dintre cazurile lor clinice, de această dată având ca subiecți oameni. Se menționează ca la pacienții tratați a existat o creștere a temperaturii corporale timp de 3-5 ore de la administrarea Electrargol-ului. Această creștere a fost pusă pe seama eliberării de toxine de la bacteriile astfel distruse.

Într-un astfel de caz de septicemie severă, tratamentul a implicat administrarea intravenoasă a 5 ml de Electrargol. În trei zile temperatura pacientului a scăzut gradat, acesta fiind recuperat.

Alte asemenea cazuri de septicemie severă au implicat două-trei injecții de câte 5 ml de Electrargol la intervale de 24 ore. După 48 de ore, temperatura pacienților a scăzut, iar toate simptomele au devenit normale. Astfel, asemenea cazuri din perioada respectivă, în lipsa altor antibiotice, rezultau cel mai adesea în moartea pacientului, cauzele fiind de obicei o rană infectată sau infectarea la naștere.

– Un alt articol, intitulat „Collosol Argentum și utilizările sale oftalmologice”, din 1915, discută câteva cazuri de probleme oculare tratate cu produsul respectiv. Acest produs era un argint coloidal produs pe cale chimică, la o concentrație de circa 500 ppm. Autorii observă că, sub această formă, argintul este net superior azotatului de argint sau oxidului galben de mercur în tratamentul infecțiilor oculare sau al ulcerelor corneale. Aceste observații se aplică și la keratita interstițială (tratată cu picături, de trei ori pe zi) sau la blefarită.

– Un alt articol din aceeași perioadă, „Un caz de septicemie puerperală tratată cu injecții intravenoase de Collosol Argentum”, descrie un caz de septicemie severă ca urmare a nașterii. Pacientul nu a răspuns la niciunul dintre tratamentele disponibile în vremea aceea (deoarece nu existau antibiotice, n.n.). Injecțiile intravenoase cu Collosol Argentum, câte 20 ml la fiecare 48 h au rezultat în îmbunătățirea dramatică a stării pacientului în fiecare zi care a urmat fiecărei injecții, fără efecte nedorite observabile.

Multe alte referințe, nu totdeauna foarte bine documentate, precizează vindecarea a numeroase cazuri infecțioase, bacteriene sau virale, cu doze cumulative de argint cuprinse între 5 și 50 mg de argint, dozele fiind administrate pe perioade cuprinse între 1 și 30 de zile.

Aceste observații corespund și cu cercetările noastre, în care viroze severe, inclusiv însoțite de pierderea gustului și a mirosului, au fost eliminate într-o perioadă de 12-24 ore prin utilizarea a 15-50 mg (doza echivalentă) de argint, fracționat în 2-4 doze, în intervalul de timp respectiv, iar uneori chiar într-o singură doză, luată la început.

Un alt studiu clinic de factură recentă a implicat trei pacienți cu HIV, care au fost tratați cu argint proteinat la concentrațiile de 40, 400 și 1500 ppm. Protocolul inițial consta în administrarea orală, în doze crescătoare timp de 30 de zile, urmată de o serie de administrări intravenoase, în paralel cu administrarea orală (care era continuată). Administrarea intravenoasă constă în 120 ml de argint la 40, 400, respectiv 1500 ppm, într-o soluție purtătoare care includea DMSO (dimetilsulfoxid). Preparatul a fost administrat pe o perioadă de 2-3 ore.

Un singur subiect a experimentat o stare de slăbiciune, precum și mialgie severă, și anume cel căruia i-a fost administrat tratamentul de 1500 ppm. Această stare a fost privită ca o manifestare a efectului Herxheimer. Totuși, în plus, a existat la același pacient o reducere dramatică a numărului de globule roșii, ajungându-se la concluzia că probabil administrarea preparatului de 1500 ppm a fost toxică. Pacientul respectiv a avut o încărcătura virală inițială de 750000 copii RNA/ml. După 60 de zile virusul nu a mai fost detectabil.

Toți cei trei pacienți supuși testului respectiv au experimentat o reducere dramatică și rapidă a încărcăturii virale.

– Un alt studiu (Rendin și colaboratorii) menționează utilizarea oxidului de argint sub formă coloidală pentru tratarea a 88 de pacienți cu ulcer peptic. În circa 6 săptămâni, 87 de pacienți au fost vindecați, el ajungând ulterior la concluzia că aceste ulcere sunt cauzate de o infecție cu Helibacter Pilori.