Alte aspecte ale toxicității argintului
Deși s-a constatat că mulți compuși de argint au efecte antibacteriene remarcabile, forma nanoparticulată a acestora a demonstrat efecte similare, în unele cazuri (privind efectele antivirale, dar nu numai) acesteaa fiind mai ample, iar în alte cazuri mai puțin intense. Spre deosebire de formele ionice (cel puțin majoritatea lor), argintul coloidal, sub formă de nanoparticule așadar, s-a dovedit însă mai puțin toxic pentru celulele umane.
Trebuie să notăm că această scădere a toxicității, precum și formele sub care s-a manifestat, depind de foarte mulți factori, incluzând modul de preparare. Astfel, există studii care demonstrează această influență si care subliniază că utilizarea unor substanțe chimice toxice (precum borohidratul de sodiu) sau chiar și mai puțin toxice (citratul de sodiu), ca precursori ai fabricării argintului coloidal, face ca argintul coloidal să aibă o toxicitate crescută, datorită reziduurilor de substanțe rămase (chiar în cantități infime) în produsul final. Nu este exclusă de asemenea nici posibilitatea unei „transmiteri informaționale“ a acestei toxicități, transmisie recunoscută de multă vreme de către medicina homeopatică (și neluată în seamă, din păcate, de către comunitatea științifică din zilele noastre).
Din acest motiv, noi considerăm că diferența dintre studiile care arată lipsa de toxicitate a argintului coloidal și cele care îl arată ca fiind toxic poate să rezide în acest fapt și din acest motiv mulți cercetători și-au pus problema obținerii argintului coloidal prin mijloace cât mai „naturale“ sau, oricum, care să introduca mai puțini factori perturbatori, toxici, în procesul de fabricație.
Astfel, chiar și în cazul nanoparticulelor de aur, dar, evident, și în cazul celor de argint, un studiu din 2009 al cercetatoarei Chiara Uboldi și al colaboratorilor săi arată că în cazul nanoparticulelor pe a căror suprafață există reziduuri de citrat de sodiu (utilizat adeseori ca agent de reducere și de protecție a nanoparticulelor) există o toxicitate crescută față de cazul în care respectivele reziduuri nu există. În acest fel se poate observa diferența dintre metalele coloidale produse pe cale electrică, fără aditivi sau cu stabilizatori naturali (cu adevărat) și cele aditivate cu substanțe chimice.
Din același motiv, multe studii moderne se focalizează pe obținerea nanoparticulelor de argint prin intermediul unor substanțe naturale, nontoxice, obținute în general din plante. Mai mult, într-un astfel de studiu din 2011 al lui Jacob Antony și al colaboratorilor săi, se arată că preparate de nanoparticule de argint pe bază și în combinație cu extracte de plante nu numai că au efect antibacterian mai pronunțat decât al celor produse prin sinteză chimică, dar ele prezintă și o toxicitate mult mai redusă.
Ca un sumar al informațiilor privitoare la toxicitatea argintului, putem nota următoarele:
– Se pare că un adult poate tolera fără probleme o doză de circa 2 miligrame de argint pe zi;
– Persoanele cu probleme renale sunt mai susceptibile de a dezvolta probleme legate de toxicitatea sistemică a argintului, datorită faptului că în mod aparent aceasta este calea predominantă de eliminare din corp;
– Bolile de ficat pot duce la creșterea potențialului toxic al argintului, mai ales dacă există deficiențe de seleniu și/sau vitamina E. În cazul în care persoanele cu tulburări ale funcționării ficatului doresc să utilizeze argintul coloidal este indicată suplimentarea cu seleniu și/sau vitamina E, precum și cu plante sau suplimente alimentare cu rol hepatoprotector;
– Unele săruri ale argintului sunt semnificativ mai toxice decât argintul coloidal;
– Doze mari ingerate pe termen scurt pot crește riscul de toxicitate datorită faptului că poate fi depășită capacitatea de eliminare a organismului;
– Riscul dezvoltării Argyriei poate fi eliminat prin evitarea consumului de argint pentru perioade de 3-4 luni după încheierea unei terapii pe bază de argint, pentru a da corpului timp să elimine eventualul exces înainte de a începe o nouă sesiune de tratament;
– Riscul toxicitătii argintului scade foarte mult dacă doza totală de argint ingerat este menținută sub 1 gram.
