Extras din: „Enciclopedia naturistă a elementelor minerale”, de Gregorian Bivolaru, ISBN 973-8279-07-0, editura Shambala 2003
Zincul este un oligoelement foarte important pentru organism, având rol în numeroase procese biochimice. Intră în structura a peste 100 de enzime, printre care și SOD (superoxid dismutaza), care previne îmbătrânirea, anhidraza carbonică, alcool-dehidrogenaza și carboxipeptidazele pancreatice. Atrage energia necesară pentru stabilizarea reacțiilor metabolice în metalo-enzime (enzimele care sunt însărcinate cu prevenirea oxidării celulare, cu transferul energiei metabolice, cu fabricarea ADN-ului, cu fixarea oxigenului în globulele roșii etc). Aceste enzime nu pot să acționeze decât în prezența zincului, dar activitatea lor descrește proporțional cu carența de zinc.
Acest metal ajută ficatul să fabrice numeroase proteine (activează ARN-polimeraza): precursorii hormonilor, anticorpii, proteinele de transport sangvin. Are totodată rol în sinteza acizilor nucleici (ADN și ARN). În absența zincului, diviziunea și diferențierea celulară se opresc în faza S și G2. Este cunoscută implicarea sa în menținerea integrității patrimoniului genetic. Ceea ce se numește în biologia moleculară „degetele de zinc” reprezintă de fapt o secvență de douăzeci de aminoacizi care sunt dispuși în spațiu în forma unor degete de mână și care sunt legați de un atom de zinc, ce conferă acestei proteine capacitatea de a interacționa cu ADN-ul.
Este de asemenea utilizat în organism la creșterea și dezvoltarea organelor reproducătoare (din acest motiv se recomandă mărirea aportului de zinc în caz de infertilitate). Zincul contribuie la maturizarea glandelor sexuale, permițând echilibrarea și armonizarea ciclurilor hormonale ale tiroidei și hipofizei cu cele ale glandelor sexuale. El este necesar pentru hormonii glandelor sexuale, pentru hormonii hipofizei, ai tiroidei, ai pancreasului (reglează secreția de insulină) și ai timusului. Atunci când există o carență de zinc pot să apară semne asemănătoare cu cele ale hipotiroidiei; scăderea ratei proteinelor de transport al hormonilor tiroidieni creează un fel de hipotiroidie periferică, ce se manifestă prin oboseală, piele uscată, hipersomnie, dificultăți de concentrare, lipsa tonusului intelectual, căderea părului. Aceste simptome pot fi ameliorate printr-un aport crescut de zinc.
Stimularea sistemul imunitar este un alt efect important al zincului. El este indispensabil bunei funcționări a timusului, a limfocitelor și a globulelor albe (în general). Contribuie de asemenea la apărarea organismului împotriva infecțiilor virale, bacteriene sau micotice, în chimiotactismul macrofagelor și în acțiunea limfocitelor.
Are efecte favorabile certe în caz de SIDA, cu atât mai mult cu cât se știe că în cursul acestei boli apar frecvent infecții intestinale. În plus, SIDA antrenează o absorbție dificilă a zincului, precum și diminuarea nivelului acestuia în organism.
Combate acneea. El limitează inflamația glandelor sebacee, evitându-se astfel transformarea lor în chisturi infectate și inestetice.
Zincul se asociază cu vitamina A, favorizând sinteza hepatică a proteinelor de transport sangvin al acestei vitamine. O carență de zinc determină o mai slabă utilizare a vitaminei A; în acest caz apar simptome care sunt aproape identice carenței de vitamina A. El este asociat cu vitamina B6 și are rol în menținerea unei concentrații normale de vitamine în sânge.
Alte acțiuni importante ale zincului:
– ajută la fixarea calciului și intră în competiție cu cuprul;
– intervine în echilibrul acido-bazic al sângelui;
– susține funcțiile ficatului și îl protejează de toxine;
– se comportă ca un antagonist al calciului intracelular și inhibă astfel eliberarea serotoninei și a histaminei, precum și agregarea plachetară;
– este antidiabetic. Are un efect hipoglicemiant, deoarece stimulează producerea insulinei.
– reglează metabolismul proteinelor și al fosforului;
– facilitează asimilarea glucidelor și a proteinelor la nivelul tubului digestiv;
– intervine în sinteza aminoacizilor, a cerebrozidelor și a lecitinei;
– stimulează contracția musculară;
– stimulează creșterea;
– stimulează sistemul nervos; este antidepresiv și echilibrează sistemul nervos vegetativ;
– antiinflamator, antisenescent, antiseptic, astringent, hipocolesterolemiant, tonic.
Carența de zinc provoacă:
– afecțiuni ale pielii (hiperkeratoza, eczeme, iritații), afecțiuni tiroidiene, anorexie, anemie;
– apatie, atrofia gonadelor, inhibă asimilarea acidului folic, căderea părului;
– cicatrizarea dificilă a plăgilor, conjunctivită, convalescență prelungită, decolorarea unghiilor;
– diminuarea simțului gustativ și olfactiv, întârzierea creșterii, întârzierea maturizării sexuale;
– nanism (la copii), oboseală, pete albe pe unghii și pe piele, unghii striate;
– predispoziție la infecții micotice și virale, scăderea imunității, scădere ponderală
– scăderea troficității pielii, scăderea toleranței la glucoză, sterilitate masculină.
Pot apărea pierderi de zinc în caz de afecțiuni renale, de ciroză, de transpirații și în cazul utilizării de medicamente (penicilină, corticosteroizi). Carențele pot apărea mai frecvent în cazul alimentației nenaturale, la alcoolici, la anorexici, în cazul consumului de contraceptive, al excesului de zahăr rafinat, al stresului, sau în anumite afecțiuni intestinale.
