Cel mai important aspect al acupuncturii nu este tipul metodei de stimulare, ci aplicarea unui stimul adecvat pe punctul corect ales. Prin stimul adecvat se înțelege dispersie (sedare, liniștire, calmare, împrăștiere) pentru acupunctele care sunt inflamate, tumefiate, foarte sensibile la apăsare și tonifiere (activare, întărire, adunare) pentru acupunctele care sunt inactive, insensibile, flasce.

Înțeparea punctului (zhen în chineză) se face cu ace având lungimi de 10-50 mm și diametre de 0,2-0,4 mm. Acul se manipulează în sus și în jos și prin rotire, conform stării punctului, pentru a se chema Qi-ul în zonă. Se obține o senzație de amorțire, o durere difuză profundă care nu-i neplăcută, numită „dei qi„, ce constituie garanția unui tratament reușit.

Manipularea acelor Tonifiere (BU)
 (în XU, deficit funcțional)
Dispersie (XIE)
 (în SHI, exces funcțional)
înțeparea blândă și lentă fermă și rapidă
direcția (45°) în sensul meridianului contrar sensului meridianului
răsucirea amplitudine mică, încet amplitudine mare, rapid
durată 10-60 secunde 10-30 minute
extragerea forțat și rapid blând și încet
gaura închisă prin masare lăsată deschisă

Durata tratamentului:

–        10-30 de minute în reumatism, artrite, dureri musculare etc. (ace răsucite timp de 10 secunde la fiecare 2-3 minute);

–        10-60 secunde în șoc, rinite, conjunctivite etc.

Una dintre cele mai vechi forme de tratament este prin aplicarea căldurii (Jiu = foc în chineză) pe diverse părți ale corpului. Moxa este o metodă de stimulare prin încălzire a acupunctelor. Denumirea folosită astăzi, moxa, pare să vină din Japonia (mokusa = ierburi care ard) prin intermediul navigatorilor portughezi. Se arde o pulbere din plante (de obicei pelin, Artemisia officinalis) fie direct pe piele, fie sub formă de țigară aprinsă se apropie de zona de stimulat. Preparatul care arde se numește moxa (kao în chineză) și procesul de utilizare a lui se numește moxibustie (moxa+combustie). Moxa odată aprinsă arde încet ca o țigară. Moxibustia se poate face în mai multe feluri:

Moxa fără cicatrice: o țigară aprinsă, de dimensiunea unui trabuc, e ținută la circa 2 cm de piele până subiectul simte durere, apoi este îndepărtată 2-3 secunde, după care se revine, procesul fiind repetat de 10-20 de ori; ca metodă alternativă se arde o mică grămadă de pulbere din plante pe o folie de aluminiu așezată pe piele.

Moxa cu cicatrice: moxa este arsă direct pe piele, producând arsură locală, metodă puțin utilizată astăzi, dar se pare că foarte eficientă în boli degenerative.

Moxa cu formare de pustule: similară cu metoda cu cicatrice, doar că mai dură, prin plasarea pe piele a unor substanțe iritante (usturoi pisat), iar pustulele care se formează sunt drenate și antiseptizate; doar pentru boli cronice foarte dificile ca artrita reumatoidă sau psoriazis.

Moxa cu ace calde: moxa este utilizată pentru a încălzi acele plasate pe puncte.

Moxibustia se utilizează în „bolile reci” (boli cronice), boli cauzate de „frig” (în sensul chinezesc al cuvântului) și stagnare ca: reumatism, artrite, astm, dureri abdominale, enterite severe, tendinite cronice, limfangite cronice și dureri cronice.

Criostimularea, stimularea acupunctelor cu frig, este o metodă foarte eficace în multe probleme acute, dureroase sau nu. Aceste afecțiuni sunt generate de „foc”, în sensul acupunctural al cuvântului, de inflamație, conform medicinei alopate. În febră, aplicarea de comprese reci sau gheață pe punctul VG14, reduce temperatura corpului. O durere de dinți este potolită masând punctul IG4 (+S6) cu un cub de gheață, timp de 5-10 minute. În dureri de cap se pot stimula similar punctele VB20, IG4 și P7.

Masajul acupunctelor este o formă de stimulare ce ar trebui predată la școală. Este o procedură de prim-ajutor într-o mulțime de probleme de sănătate cu care ne confruntăm aproape zilnic: mușchi tensionați, dureri de cap sau de dinți, greață, insomnie, încordare psihică etc. Dacă se folosesc pentru masare și creme sau uleiuri rubefiante (activează circulația sanguină locală) gen mentol, eucalipt sau ardei iute, efectul este mai puternic. Pentru ușurarea procedurii de masaj se poate utiliza o lingură de supă în locul propriului deget sau și mai bine un vibrator electromecanic (se găsesc în comerț la prețuri rezonabile).

Stimularea ultrasonică a acupunctelor este o metodă rapidă de tratament, 10-30 de secunde per acupunct, cu rezultate similare înțepării și efecte deosebite în tratarea leziunilor de țesut moale: spasm muscular, reumatism, tendinite etc. Generatoarele de vibrații ultrasonice sunt aparate comune în orice cabinet cosmetic sau de fizioterapie. Folosirea lor pe puncte de acupunctură convenabil alese, crește semnificativ eficiența lor terapeutică.

Stimularea cu lumină a acupunctelor este cea mai recentă metodă de tratament. Se utilizează un laser sau o diodă luminiscentă ce produce lumina cu lungimea de unda din domeniul roșu sau infraroșu al spectrului electromagnetic, cu o densitate de putere de 30-50 mW/cm2. La această densitate de putere, timpul necesar de stimulare este doar 10-60 secunde și nu produce nicio senzație pe moment. Stimulatoarele cu lumină sunt portabile și robuste.

Stimularea cu electricitate a acupunctelor este o metodă larg utilizată atât în cabinetele specializate cât și acasă, de utilizatori individuali. Stimularea se poate face prin acele înfipte în acupunct, electro-acupunctură, metodă utilizată medical, sau prin electrozi așezați pe piele, electropunctură, metodă ce poate fi utilizată și de cei ce nu au competențe în acupunctură. Semnalul electric este de tip impuls cu durata de ordinul a 0,1-3 milisecunde și intensitate suficient de mare ca să producă stimularea musculară. Este important ca reglajul intensității semnalului să fie „în curent”, metoda care asigură aceeași valoare a curentului electric, indiferent de variația rezistenței electrice a pielii în zona stimulată.