Amigdalina este una dintre cele 14 nitrilozide naturale cunoscute; alte nitrilozide dintre acestea 14 se numesc prunasin, dhurrin si linamarin. Toate aceste molecule au un radical zaharat si un radical non-zaharat (aglucona) compus din acid cianhidric (HCN) si benzaldehida (Ph-CH=O) sau para-hydroxybenzaldehida (p-HO-Ph-CH=O) sau molecula de acetona (CH3-C(=O)-CH3).

Zahar-O-CH(Ph)-CN (Amigdalina, zaharul este dizaharida gentiobioza)

Zahar-O-CH(Ph)-CN (Prunasina, zaharul este monozaharida glucoza)

Zahar-O-CH(Ph-OH-p)-CN (Dhurrina, zaharul este monozaharida glucoza)

Zahar-O-C(CH3)2-CN (Linamarina, zaharul este monozaharida glucoza)

In natura sunt peste 1200 de specii de plante care contin nitrilozida. Ele provin din toata lumea, inclusiv din regiunile arctice. Unele dintre aceste plante sunt comestibile pentru animale si pentru oameni. O. L. Oke a consemnat faptul ca glicozidele cianogenetice (nitrilozide) au fost descoperite in urmatoarele plante obisnuite: porumb, sorg, mei, fasole de camp, fasole lima, fasole obisnuita, cartofi dulci, cassava, salata verde, seminte de in, migdale si seminte de lamaie, lime, cirese, mere, caise, struguri, prune si pere. In toate aceste plante mentionate si seminte, amigdalina este identica din punct de vedere chimic cu cea din migdalele amare. Este posibil ca nu toate aceste plante si seminte sa aiba complexul de enzime emulsina pentru a transforma amigdalina in acid cianhidric (HCN), benzaldehida si glucoza, acest complex de enzime fiind prezent cu siguranta in migdalele amare.

Nitrilozidele sunt interesante pentru ca sunt destinate sa functioneze ca un mecanism de aparare al plantei respective impotriva atacului ierbivorelor, insectelor si microorganismelor. Atunci cand unorganism incearca sa se hraneasca cu acea planta, nitrilozidele si enzimele care elibereaza acid cianhidric (HCN) care sunt stocate in diferite compartimente ale celulelor, interactioneaza, eliberand acidul cianhidric (HCN), potential mortal, care poate omori respectivul organism daca acesta digera o cantitate suficienta din planta in discutie.