Atracţia fascinantă, irezistibilă (şi uneori fatală), pe care orice subiect sau obiect care se încadrează în categoria „fructelor oprite”,  așadar aparţinînd într-o măsură mai mult sau mai puțin explicită unui „teritoriu interzis”, este unul dintre motoarele nenumăratelor drame sau hiatusuri existenţiale care marchează viaţa interioară sau exterioară a tuturor societăţilor sau fiinţelor umane din această lume. Desigur, nu numai din această lume, dar aceasta este o altă discuţie, menită altui loc şi altui moment.

Una dintre problemele care izvorăsc dintr-un astfel de status quo, de obiect/subiect interzis, este posibilitatea hiperbolizării unor însuşiri asociate acelui obiect, şi a înfloririi unui adevărat folclor sau chiar cult, cel mai adesea plin de neadevăruri, referitoare la subiectul sau obiectul în cauză. Desigur, acest folclor poate să se dezvolte mai ales în lipsa unui anumit discernământ al celor care îl perpetuează, și ajunși aici, nu putem decât să reluăm observaţia (presupusă a) lui Einstein, cum că dintre Univers şi prostie, este posibil totuşi ca doar primul să fie finit. Dacă în filonul aşa-zis folcloric se mai intervine şi cu diverse interese, vă lăsăm să vă imaginaţi singuri ce poate ieşi.

Este şi cazul cannabis-ului. 

Odată cu trecerea sa într-o nemeritată ilegalitate (cu care vă rugăm să rețineți, nu suntem și nu putem fi de acord), cercetările asupra sa au devenit quasi imposibile. Chiar şi a vorbi despre el, în anumite contexte/grupuri, poate atrage cel puţin un gen de… blam persoanei în cauză. Printr-o publicitate corespunzătoare, susţinută de interesele comerciale cunoscute, el a devenit cunoscut acum circa un secol, ca fiind unul dintre relele cele mai mari de pe această planetă.

Ceea ce este parţial adevărat, fiind un lucru valabil pentru orice drog. Căci sub anumite forme, cannabis-ul este un drog. Nu doar o substanţă cu potenţial psihoactiv, dar în mod egal şi un drog. Nu că asta i-ar fi motivat realmente pe toți cei care au purtat şi iniţiat campania anti-cannabis de-a lungul anilor, desigur…

Datorită efectelor secundare (de natură fizică, trupească) relativ reduse faţă de cele ale altor droguri (heroină, cocaină, etc) aşa-zis „tari”, datorită lipsei simptomelor adicției fizice (specifică opiatelor de exemplu), a fost posibilă apariţia şi amplificarea unui curent „pro cannabis” în rândul consumatorilor acestei plante în scop recreaţional (adică: am putea spune, cu cuvintele respectivilor utilizatori „că nu este atât de nociv precum tutunul, alcoolul, etc”).

Mai în glumă, mai în serios, am putea replica: bine această observație este adevărată, dar în mod analogic am putea replica „o palmă nu este la fel de de dăunătoare precum un pumn, dar totuși, e o palmă”.

Datorită statutului aberant de plantă ilegală, cannabis-ul nu a putut fi studiat (legal) decât cu foarte mare greutate. Oricum ar fi, studiul său a luat în considerare doar interacţiunea fiziologică a compuşilor cannabis-ului cu organismul uman, mai ales datorită materialismului ştiinţei moderne. În plus, primele cercetări au pornit de la întrebarea „ce substanță face cannabis-ul să fie psihoactiv”, şi ca atare mai ales la început ele au conturat un tablou foarte limitat.

Turnura dramatică, şi spunem asta cu toată seriozitatea, a luat gradat naştere odată cu generarea unui portret de „plantă martir” în conştiinţa oamenilor, datorită alăturării celor câtorva factori:

1. Cel al interzicerii abuzive a plantei, şi a măsurilor exagerate luate împotriva utilizatorilor ei.

2. Cel al descoperirii virtuţilor terapeutice pe care unele substanţe din această plantă le au.

3. Cel al utilizării timp îndelungat al plantei ca drog „uşor”.

4. Cel al abordării materialiste a interacţiunii plantei cu organismul uman în particular, şi al abordării ştiinţifice materialiste și reducționiste în general.

5. Cel al propagandei neruşinate a concernelor farmaceutice sau a „micilor comercianţi”, fie ei  pro sau anti cannabis, desigur, datorită intereselor financiare.

6. Cel al ignoranţei şi lipsei de discernământ a aproape tuturor oamenilor de pe această planetă, şi a complacerii lor într-o paradigmă materialistă, chiar şi atunci când aparent ea are conotaţii spirituale. Nu vă simţiţi ofensaţi, suntem cu toţii într-o oală comună…

Astfel, în ultima perioadă, asistăm la un curent amplificat în favoarea legalizării cannabis-ului. Mai mult, asistăm la un curent amplificat în favoarea minimizării efectelor secundare pe care unii dintre compuşii acestei plante o pot avea asupra fiinţei umane, privite ca întreg. 

Una dintre afirmaţiile din ce în ce mai răspândite este aceea referitoare la canabidiol (CBD), care este prezentat nu doar ca un nou panaceu, ci şi ca o substanţă fără efecte secundare, datorită faptului că spre deosebire de THC (tetrahidrocanabinol), nu este psihoactiv. Eroarea care se face astfel este deosebit de mare şi, cel mai probabil este datorată ignoranţei, în sensul că în epoca actuală oamenii nu mai percep decât foarte rar efectele de natură nonfizică (mental superioară, sufletească, spirituală). Vom nota în acest moment doar că, aşa cum ne-a „obişnuit” ştiinţa materialistă contemporană, este posibil ca portretul de substanţă inofensivă a CBD-ului să fie departe de adevăr. La urma urmei CBD-ul este un antiinflamator foarte puternic, iar antiinflamatoarele, fie ele și naturale, perturbă anumite lanțuri informaționale în organism, mai ales atunci când sunt utilizate fără discernământ.

În mod aparent opus acestei propagande s-au ridicat şi voci care să prezinte lucrurile într-un mod aparent mai corect, şi aici trebuie să le notăm pe cele ale dr. Donald Abrams, a cărui opinie (care este chiar mai eronată) este: cannabis-ul nu trebuie consumat altfel decât în stare crudă. În caz contrar, aşa cum afirmă dumnealui, substanţele conţinute în cannabis-ul prelucrat nu mai sunt substanţe naturale, ci medicamente, fie ele şi „de bucătărie”.

Din păcate, trebuie să spunem că și această opinie, a utilizării în stare crudă a cannabisului, este la fel de eronată, din motive pe care le vom prezenta într-un art articol. Planta de cannabis trebuie utilizată doar preparată, Într-un mod precis, pentru a ne feri de majoritatea efectelor nocive pe care utilizarea ei le poate avea.

Să continuăm cu alte articole explicative.