Cum spuneam, acest grupaj de articole este realizat pentru fiinţele umane care au „urechi să audă”, şi prin asta nu ne-am referit, desigur, la pavilioanele auriculare din lateralele capului, şi nici la centrii auditivi din creier, ci la „urechile” sufletului, care sunt în realitate cele care contează.

Vom fi scurţi în acest articol, cel puţin atât cât se poate. Fără a intra în detalii care depăşesc cadrul acestei prezentari, vom prezenta informaţiile fără explicaţii aprofundate, care vor putea fi găsite de fiecare după măsura interesului său. Pentru un studiu teoretic, sugerăm lectura cărţilor lui A.E. Powell, cu titlurile „Corpul Eteric”, ” şi „Corpul Astral” , în care sunt descrise în extenso informaţiile prezentate aici. Volumele „Corpul Mental” şi „Corpul Cauzal” pot fi foarte dificile pentru majoritatea cititorilor, deşi anumite pasaje pot fi utile.

Revenind la subiect, vom preciza că, în mod complet contrar paradigmei „împământenite” în ultimele secole, fiinţa umană nu este doar trup fizic. Totodată, spre deosebire de simplificările cadrului religios actual, adică spre deosebire de ceea ce se învaţă (dacă putem spune aşa) în educaţia religioasă curentă, omul nu este doar compus din „trup” şi „suflet”, ultima categorie fiind de altfel o noţiune foarte ambiguă (pentru paradigma „spirituală” actuală), vagă, nedefinită. Mai mult decât atât, unele curente „pseudo-religioase”, plasează sursa „sufletului” în corpul omenesc, făcând încă şi mai neclară toată povestea despre natura spirituală a fiinţei umane.

Acum la obiect, şi relativ pe scurt:

1. Din punct de vedere trupesc, omul este chiar ceea ce se vede: o minunată şi extrem de complexă maşinărie biologică. Rolul acestei maşinării este complex și subtil, iar adevărul complet în ceea ce o priveşte nu poate fi expus aici, inclusiv din cauza lipsei noastre de experienţă. Unul dintre rolurile ei este acela de interfaţă a conştiinţei cu lumea fizică, mai ales în ceea ce priveşte creierul, organele de simţ şi de acţiune. 

„Ştiinţa” contemporană consideră corpul fizic ca fiind sursa conştiinţei, şi fiind apărut şi format ca rezultat unic al hazardului şi selecţiei naturale. Aceasta este o dovadă a orbirii imense de care dau dovadă mulţi dintre „oamenii de ştiinţă” actuali, ei refuzând cu obstinaţie să vadă adevărul, oricât de clar ar fi acesta pentru alte fiinţe umane (cu bun simț, am zice noi).

Desigur, orice plantă, orice mineral, prin substanţele pe care le conţin, vor avea varii efecte asupra structurii şi fiziologiei corpului fizic, efecte care au fost sau vor putea fi puse în evidenţă, într-o măsură mai mică sau mai mare, prin intermediul mijloacelor de cercetare actuale sau viitoare.

Medicamentele de sinteză au efecte foarte rapide la nivelul corpului fizic, dar din păcate, cel mai adesea, ele sunt mai mult sau mai puţin nocive pentru structurile subtile (energetice, informaționale, sau altfel spus eterice, astral/mentale) ale fiinţei umane.

2. Dintr-un punct de vedere mai subtil, omul este un „agregat” extrem de complex de structuri, care în mod generic poartă numele „suflet”, şi care în realitate animă, susţin, structurează corpul fizic. Dincolo de imprecizia uzuală cu care se face referire la aceste structuri, ele sunt recunoscute ca existând de către o mare parte a fiinţelor umane, care mai au treaz un minim bun simţ, referindu-ne aici la un anumit bun simţ spiritual, şi nu la bunul simţ ca manieră comportamentală. Aceste structuri, să le zicem sufleteşti, există sub diferite forme, atât calitativ cât şi ca intensitate de manifestare, în toate regnurile: mineral, vegetal, animal, uman. Desigur, manifestările lor sunt foarte diferite, ele crescând ca şi complexitate de la renul vegetal la cel uman, sufletul uman fiind un fel de corolar al existenţei sufleteşti la nivelul celorlalte regnuri.

Ca şi manifestare, acest „agregat sufletesc” aferent fiecărui regn, provine ca o rezultantă a „agregatelor sufleteşti” înglobate de la regnurile „inferioare”, prin diverse modalităţi. În acest fel, putem nota una dintre maximele binecunoscute care spune: „cu ceea ce te hrăneşti, aceea devii”, maximă care are multe înţelesuri, nu doar în plan fizic, ci şi emoţional, mental sau spiritual.

Constatăm că unul dintre rolurile care ni se revelează despre acest complex al structurilor care alcătuiesc fiinţa umană (adică trupul plus complexul de structuri mai subtile, invizibile ochiului fizic), este acela de a permite o sui-generis evoluţie şi transformare a materiei în elemente non-fizice, precum şi a „elementelor sufleteşti” de pe o treaptă inferioară, pe una superioară. Desigur, acest fapt este valabil şi pentru celelalte regnuri. 

Din acest motiv, faptul că bem vin de exemplu, ne va afecta corpul fizic, metabolismul, creierul, însă (inclusiv în funcţie de cantitate) va avea efecte specifice şi asupra celorlalte structuri. Astfel, cunoaştem maxima care spune: „un pahar de vin te face leu, două te fac maimuţă, iar trei pahare te transformă în porc”. Aceste efecte sunt datorate efectelor pe care alcoolul și celelalte substanțe conținute în vin, le au asupra structurilor mai subtile ale fiinţei umane, mai precis asupra structurilor numite „corp eteric” şi „corp astral/mental”.

Aceleaşi consideraţii se aplică asupra oricăror plante, fie ele utilizate ca şi condimente, ca plante medicinale, şi în mod deosebit plantelor cu potenţial psihedelic sau celor toxice. Toate aceste plante au efect asupra structurilor subtile ale fiinţei umane, putând acţiona ca modificatori de stare psihică, sau emoţională, datorită substanţelor în mod natural conţinute în aceste plante. Un exemplu binecunoscut este acela al aromoterapiei, caz în care uleiurile esenţiale acţionează foarte rapid asupra corpului astral/mental, influenţând astfel practic instantaneu starea psihică a persoanei în cauză.

3. Dintr-un punct de vedere superior, omul este în realitate o scânteie de natură Divină. La modul ultim, această scânteie animă, susţine şi coordonează atât viaţa sufletului cât şi a trupului, ea definind diferenţa fundamentală dintre fiinţele umane şi animale (dincolo de diferenţele de natură mentală şi sufletească). Acest nucleu, suprem, luminează într-un anumit mod viaţa sufletului, şi fără el sufletul ar deveni oarecum acaparat de materie, ceea ce se şi petrece la fiinţele umane, din păcate, adeseori. Tot cadrul existenţial al vieţii sufleteşti este coordonat de aici, viaţă după viaţă, până când sufletul uman devine suficient de evoluat astfel încât să se lase pătruns complet de „lumina spirituală” a acestui nucleu, şi să devină astfel una cu Dumnezeu. Asupra acestui nucleu Divin, nimic din acest Univers, fie plantă sau mineral, nu are vreun efect, el fiind de altfel, „sursa” şi „fundalul” a tot ceea ce este manifestat. Mai mult decât atât nu este necesar să spunem aici, deşi poate este cel mai important subiect de discuţie şi  meditaţie pentru orice fiinţă umană.