Extras din: „Enciclopedia naturistă a elementelor minerale”, de Gregorian Bivolaru, ISBN 973-8279-07-0, editura Shambala 2003

[…]

Sfera subtilă de forță a cuprului exercită o acțiune complexă la nivelul ființei umane, privită ca un întreg (format din corp, fizic, corp eteric, corp astral, corp mental și corp cauzal). La nivelul corpului fizic, cuprul stimulează digestia, absorbția și nutriția. Influența la nivelul corpului eteric a sferei de acțiune subtilă a cuprului se manifestă prin controlul anabolismului, al hematopoiezei și al activității sistemului nervos. Influența la nivelul corpului astral se manifestă prin controlul subtil al sistemului neurovegetativ, al respirației și al funcției tiroidiene. Influențele cuprului la nivelul corpului mental se manifestă prin controlul asupra funcțiilor hepatice. În plan psihic, sfera subtilă a cuprului (alimentată de către sfera subtilă a planetei Venus) constitute „mediul” propice de manifestare a sentimentelor și a senzațiilor (sensibilitate, imaginație creatoare, senzualitate, erotism rafinat). Sistemele fizice corespondente activității cuprului în plan psihic sunt sistemul neurovegetativ, sistemul rinichi-suprarenale, aparatul respirator, tiroida.

 

 

Rudolf Steiner arată care este legătura dintre viața psihică și sistemul rinichi-suprarenale. Viața sentimentală influențează considerabil funcția rinichilor și a suprarenalelor; stresurile, emoțiile, lipsa de căldură sufletească („răceala sufletului”) lasă „amprente” directe asupra organelor. În cazul carenței de cupru se remarcă o „aplatizare” evidentă a vieții emoționale a ființei umane. Tulburările neurovegetative care apar în cazul tulburărilor sferei subtile a cuprului în ființă se manifestă prin apatie și indiferență, urmate de crize de angoasă. Suplimentarea cuprului în organism echilibrează destul de repede aceste mecanisme.

La nivelul sistemului neurosenzorial, cuprul mărește sensibilitatea organelor de simț și stimulează procesele anabolice ale materiei nervoase. În cazul insuficienței cuprului, apar tulburări vasculare și trofice care duc la degenerescență, boala Parkinson, scleroză în plăci, tremurături, dureri musculare. În cazul excesului de cupru se produc migrene, pletoră, zgomote în urechi (acufene).

La nivelul sistemului circulator, cuprul influențează circulația venoasă (împreună cu acidul car­bonic) și circulația arterială (împreună cu fierul). Cuprul în exces determină pletoră, iritații ale venelor, febră, dureri violente, inflamații, bufeuri de căldură. La nivelul sistemului venos, cuprul favorizează circulația venoasă ascensională (de întoarcere), mărește tonusul venelor și împiedică coagularea sângelui.

La nivelul aparatului renal (inclusiv al glandelor suprarenale) există o legătură directă între metalul specific de rezonanță cu sfera subtilă de forță a lui Venus (cuprul) și organul care, de asemenea, se află sub influența planetei Venus (rinichii), în special la nativii din zodia Balanței.

Cuprul împreună cu azotul și sub influența fierului, stimulează metabolismul renal. Prin controlul diurezei, rinichii stimulează, pe baza unui mecanism de bio-feedback, fluxul circulației și compoziția sângelui, influențând astfel, într-un mod in­direct, anabolismul, dezintoxicarea, eliminările și echilibrul acido-bazic. În cazul insuficienței cuprului în organism, prin intermediul „buclei” cupru-rinichi și al sistemului endocrin renal se produce diminuarea proceselor metabolice și a motilității intestinale, hipotensiune arterială, scăderea sensibilității generale și a tonusului. Patologia se manifestă prin staze venoase, varice, hemoroizi, sângerări, distonie neurovegetativă, adinamie. În aceste cazuri trebuie asigurat aportul natural de cupru (și de fier – metal cu care cuprul realizează o unitate funcțională). În cazul excesului de cupru din organism, prin intermediul „buclei” cupru-rinichi și al sistemului endocrin renal se produce intensificarea proceselor metabolice, hipertensiune arterială, hipertoni meteorism abdominal, alergii, reumatism, inflamații.

La nivelul aparatului digestiv, cuprul stimulează peristaltismul, secreția sucului gastric, secreția de bilă și de suc pancreatic, digestia proteinelor, absorbția fierului și absorbția principiilor nutritive (rezultate prin digestie) în sistemul limfatic și în vena porta. El stimulează de asemenea funcțiile pancreasului, ale ficatului și anabolismul (facilitând astfel creșterea).

Perturbările activității subtile a cuprului determină la nivelul aparatului digestiv fie hiperaciditate, reducerea simțului gustativ, greață, vărsături, meteorism abdomi­nal, colici, fie dispepsie cu hipoaciditate, atonie, constipație. Aceste tulburări dispar prin aport natural de cupru.

La nivelul aparatului respirator, cuprul controlează motricitatea (împreună cu mercurul și cu fierul), dinamica circulației pulmonare, metabolismul, eliminarea dioxidului de carbon.

Perturbările activității subtile a cuprului determină crize de tuse spasmodică (în special noaptea), bronșită astmatiformă, astm (crize de sufocare), sensibilitate la curenții de aer rece.

La nivelul glandei tiroide și al glandelor paratiroide cuprul stimulează sinteza normală a hormonilor. Pe de altă parte, printr-un mecanism de bio­feedback, hormonii tiroidieni controlează nivelul seric al cuprului. În caz de hipertiroidie se manifestă o stare generală de excitație (agitație), exoftalmie, scăderea în greutate, tahicardia, iar în caz de hipotiroidie se manifestă o stare de adinamie, creșterea în greutate, bradicardia. Perturbările tiroidei, fie în cazul hiperfuncției, fie în cazul hipofuncției, se realizează și prin aportul natural de cupru.

Sintetizând, acțiunile principale ale cuprului sunt:

– Intervine în metabolismul calciului și al fosforului. Participă la formarea oaselor.

– Intervine în procesul de creștere.

– Intervine în absorbția și în metabolismul fierului, având un rol important în sinteza hemoglobinei și în formarea globulelor roșii; are deci o acțiune antianemică.

– Are rol în sinteza proteinelor și a prostaglandinelor.

– Contribuie la absorbția vitaminei C (permițând lupta împotriva infecțiilor); în asociere cu vitamina C, cuprul ajuta fierul să se fixeze în globulele roșii și în mușchi și favorizează maturizarea oaselor, prevenind demineralizarea prin acțiunea asupra colagenului pe care îl conțin acestea.

– Reglează funcțiile hipofizei, ale tiroidei și gonadelor și stimulează supra­renalele.

– Diminuează factorul natriuretic, care este hormonul hipo­tensiv secretat de inimă.

– Favorizeaza secretia de enzime pancreatice, ajutand la absorbtia intestinala a grasimilor si a zaharurilor.

– Stimulează sinteza tecii de mielină a nervilor, participând la unele conversii de aminoacizi și la sinteza fosfolipidelor.

– Este un tonic nervos. Carența de cupru poate predispune la boli ca demența și maladia Alzheimer.

– Intărește sistemul imunitar. Acționează asupra timusului, a ganglionilor limfatici și a splinei (carența de cupru încetinește răspunsul limfocitelor împotriva germenilor, mai ales în splină).

– Este un agent antiviral și antibacterian. Are acțiune directă asupra focarului infecțios. Acțiunea bactericidă de contact este mult mai mare decât a altor elemente minerale (1 mg de cupru poate distruge 5 mg de bacili Coli sau de stafilococi aurii).

– Are rol în metabolismul lipidic; scade colesterolul.

– Cuprul, asociat cu zincul, echilibrează reacțiile de oxidoreducere, favorizând acțiunea seleniului și a fierului.

– Cuprul intervine în sinteza: superoxidismutazei (care are rol de prevenire a leziunilor tisulare produse de radicalii liberi), ceruloplasminei (proteina care permite transportul cuprului și utilizarea fierului), citocromoxidazei (are rol în etapa terminală a oxidărilor celulare); deficitul de citocromoxidază determină alterarea sau chiar moartea celulei; citocromoxidaza, asociată cu fierul, permite încorporarea forței vitale în moleculele de ATP, care sunt depozite de energie.

– Contribuie la sinteza transaminazei (are rol în metabolismul aminoacizilor), a lizinoxidazei (influențează elasticitatea pereților arteriali, a tendoanelor și a ligamentelor prin faptul că favorizează reticularea elastinei și a colagenului).

– Pigmentează și protejează pielea și părul (favorizeaza formarea melaninei).

– Previne accidentele vasculare și anevrismele.

– Asigura buna funcționare a articulațiilor.

– Are rol în acuitatea percepțiilor gustative (permite perceperea savorii alimentelor).

– Previne sterilitatea.

– Stimulează anabolismul.

– Stimulează formarea sucului gastric.

– Stimulează secreția de hormoni tiroidieri (tiroxina, triiodotironina).

– Asocierea cuprului cu fierul și cu magneziul este utilă în curele de slăbire, pentru a susține regimul alimentar specific și pentru a evita oboseala, iritabilitatea psihică și somnolența.

– Antialergic.

– Anticancerigen.

– Antidot al cadmiului.

– Antiinflamator.

– Antiseptic.

– Antiulceros.

În cazul deficitului de cupru pot apărea:

– afecțiuni dermatologice (cuperoză, dermită seboreică, ulcerații la nivelul pielii)

– anemie, anevrisnie și disecții de artere, anorexie

– aritmii, artrită, asimilarea defectuoasă a fierului, astenie

– demineralizare osoasă, depigmentarea părului

– dificultăți de acomodare a respirației la efort, edem

– emfizem pulmonar, hipercolesterolemie

– fracturi osoase, fragmentări ale structurilor elastice

– imunitate scăzută, insuficiență venoasa (varice)

– osteoporoză, paloare, tulburări cardiovasculare (în general)

– tulburări de elasticitate a țesuturilor (în special ale arterelor); determină slăbiri ale pereților vasculari, care se pot solda cu ruperea lor

– tulburări tiroidiene, tulburări trofice, tromboză, vitiligo, tetanie, hipotensiune arterială, spasmofilie, cianoză

– hipoclorhidrie, colici intestinale, constipație, stază venoasă

– ciroză hepatică, litiază biliară, litiază urică, dureri vezicale

– crampe musculare, distrofie osoasă, artroză, guta, alopecie

– apatie, stare generală de inhibiție (psihică), torpoare, anxietate

– manifestări schizofrenice, dispepsie, perturbări ale absorbției intestinale

– distonii, tulburări de creștere, diaree cronică cu pierdere în greutate

– rahitism, osteomalacie paralizia membrelor

– fenomene de degenerescență la nivelul sistemului nervos.

Excesul de cupru este rar întâlnit, deoarece, în condiții fiziologice normale, acest mineral se absoarbe și se depozitează în cantități mici, iar toleranța la cupru este ridicată. Intoxicații cu cupru pot apărea în cazul persoanelor care lucrează în mine sau la prelucrarea mineralului, al celor care lucrează cu sulfat de cupru și al celor care folosesc pentru prepararea alimentelor vase de cupru. Antidotul în caz de intoxicație cu cupru este zincul.

Manifestările intoxicației sunt:

– alterarea stării generale, anemie, astenie, colici intestinale, diaree, greață

– hipertensiune arterială, iritabilitate psihică, vărsături

– cancer pulmonar, ciroză hepatică, febră, creșterea anabolismului, urmată de obezitate, pletoră, reumatism, diabet, litiaze, afecțiuni cutanate

– degenerescență cerebrală, tulburări de vedere, migrene, inflamații

– flebită, alergii, inflamații pulmonare, hipertiroidie, afonie

– polineuropatie, artrită, bulimie, mialgii, hiperaciditate

– osteomalacie, dispepsie, eczeme, tenesme, pielonefrite, cistite.

În sfera psihică, supraîncărcarea determină:

– emotivitate crescută

– stare de efeminare

– exuberanță sentimentală pe fond de excitație psihică

– tensiuni lăuntrice

– halucinații.