Extras din: „Enciclopedia naturistă a elementelor minerale”, de Gregorian Bivolaru, ISBN 973-8279-07-0, editura Shambala 2003

[…]

În universul nostru, Soarele este simultan un regulator al sistemului planetar și un coordonator al forțelor tainice care creează și susțin viața organismelor. Aurul este metalul corespondent Soarelui. Anticii apreciau aurul în primul rând datorită legăturii sale cu Soarele, văzând în acest metal realizarea echilibrului dintre Spirit și Materie.

Sistemul subtil-energetic aur-Soare este prin excelență principiul superior, central, care guvernează în ființă activitatea inimii (despre care se știe că este centrul funcțional al organismului), sistemul vascular și, la nivel psihic, reprezintă forța de manifestare a Spiritului prin afectivitate, armonie, aspirația de a realiza – prin iubire – unitatea dintre creatură și Creatorul său Divin. Soarele, prin radiația sa subtilă, prin lumină și căldură, este creatorul și susținătorul vieții la nivelul planetei Pământ, având o influență maximă la ecuator (ceea ce explică vegetația luxuriantă de aici) și una redusă la minim în regiunile polare.

În organism, aurul coordonează activitatea sistemului neurovegetativ, stimulează secreția de adrenalină și de cortizon de la nivelul glandelor suprarenale, stimulează sistemul

 

reticuloendotelial, favorizează procesele de oxidare, stimulează diviziunea celulară și creșterea, împiedică coagularea sângelui. Acțiunea subtil-energetică a aurului guvernează în primul rând activitatea aparatului cardiovascular și circulația sângelui (căruia îi conferă o vibrație spirituală), controlând astfel global și unitar activitatea întregului organism și reunind polaritățile. Aurul menține deci starea de echilibru unitar și integra­tor (celelalte metale dezvoltă procese subtile orientate în anumite direcții precise, dar aurul armonizează și integrează unitar toate aceste procese subtile). Astfel, acțiunea aurului integrează acțiunile complementare ale argintului (procesele hidro-formatoare) și ale plumbului (procesele de mineralizare), ale mercurului (care acționează specific la nivelul sistemului glandular și limfatic) și ale staniului (care acționează specific la nivelul creierului, al ficatului și al seroaselor) și, de asemenea, integrează acțiunile complementare ale cuprului (care acționează specific la nivelul sistemului venos) și ale fierului (care acționează specific la nivelul sângelui arterial). Acțiunea subtil-energetică a aurului și activitatea aparatului cardiovascular au ca specific centrarea ființei.

La nivelul măduvei osoase aurul armonizează: activitatea argintului, care stimulează procesele de formare a hematiilor și regenerează structurile; activitatea mercurului, de formare a globulelor albe; activitatea cuprului, de sinteză a proteinelor (a globulinelor în spe­cial); activitatea hematopoietică a fierului; activitatea plastică a staniului și activitatea plumbului, de protecție a măduvei osoase (plumbul guvernează și procesele de pierdere a nucleului de la nivelul eritrocitului și de formare a trombocitelor).

Astfel, aurul tratează anemiile aplastice, leucopeniile și trombocitopeniile sau proliferările excesive ale elementelor figurate ale sângelui.

În timpul vieții embrionare, aurul exercită acțiunea esențială de separare a sistemului neurosenzorial (care se formeaza din învelișul extern al embrionului – ectoderm) de organele interne (care se formează din materia internă a embrionului – endoderm) și, de asemenea, stimulează procesele de formare a inimii și a vascularizației periferice, a circulației arteriale și a circulației venoase (observăm și aici acțiunea aurului de menținere a echilibrului între activitățile complementare).

La nivelul aparatului cardiovascular, aurul controlează ritmul inimii și dinamica circulației sanguine, influențând toate activitățile din organism, așa cum Soarele influențează toate mișcările planetelor din sistemul solar.

Aurul menține echilibrul activităților celorlalte metale în organism. Atunci când se produc perturbări în cazul proceselor dinamice ale metalelor, dar și în ceea ce privește controlul lor, ele se manifestă prin afecțiuni specifice.

Sintetizând, aurul acționeaza în principal astfel:

– stimuleaza hematopoieza;

– reglează ritmul cardiac;

– are rol în activitatea neuronală;

– stabilizează structura colagenului;

– stimulează funcția sexuală (asociat cu zincul și cu cuprul);

– stimulează activitatea celulară:

– crește imunitatea și stimulează fagocitoza;

– antibiotic;

– antiinflamator;

– termoregulator;

– anticanceros (asociat cu zincul și cu cuprul);

– antitoxic;

– chelator;

– cicatrizant;

– vitalizant.

Carența de aur determină:

– hiperemie, bufeuri de căldură, tulburări de ritm cardiac, hipertermie;

– tromboză, embolie, tahicardie, hipertensiune arterială;

– creșterea excesivă a volumului sangvin;

– pletoră, pericardită, flebită, arterită, alergie;

– inflamații, hiperergie, reacții autoimune, hipervascularizație;

– stornatită, colită, hemoroizi, sângerări;

– hepatită, icter, albuminurie, metrită, mialgie;

– reumatism articular, osteornielită, periostită;

– nevralgii intercostale, nevralgia de trigemen;

– fotofobie, blefarită, rinită, osteită, mastoidită;

– acufene, eritem, eczeme, abcese, acnee rozacee.

Supraîncărcarea pe cale alimentară nu este posibilă, dar se poate produce pe cale medicamentoasă, în cazul utilizării unor compuși ai aurului, care determină nefrotoxicitate (afecțiuni la nivelul nefronului) sau neurotoxicitate. În sfera psihică, supraîncărcarea cu aur poate induce o atitudine „solară” excesivă, ce poate determina scăderea sensibilității și a intuiției.