Metodele RIFE (introducere)

Prin anii ’30, dr. Rife a descoperit că orice organism care provoacă boala are un domeniu de frecvență care îl poate afecta și acest domeniu de frecvență a fost numit fereastra de vulnerabilitate specifică acestui organism patogen. Astfel, dr. Rife a înteles că organismele patogene, cauzatoare de boli, pot fi distruse în mod selectiv de către radiații electromagnetice cu frecvențe precise, înscrise în fereastra de vulnerabilitate a respectivelor organisme, radiații având, totodată, o energie suficientă, adecvată pentru distrugerea eficientă a respectivelor organisme. Pentru a-și concretiza ideile novatoare în domeniul medicinei, dr. Rife a folosit echipamente destul de sofisticate pentru acea vreme (deși, în fond, ele nu constau în altceva decât în generatoare de semnal, amplificatoare și tuburi emițătoare de radiații electromagnetice – ray tubes, oarecum similare tuburilor cu raze X, dar care nu generau raze X) prin care se focaliza o undă electromagnetică cu o frecvență reglabilă asupra unui țesut bolnav, a unei culturi de bacterii etc.

Rezultatele sale au fost semnificative, dar au fost totuși marcate de anumite inconsistențe, datorate mai ales lipsei de pregătire specific inginerească (dr. Rife nu era inginer electronist, la aceasta ne referim), astfel încât o parte (dacă nu toate) dintre frecvențele descoperite au fost notate sau înțelese greșit. De exemplu, unul dintre fenomenele care i-au scăpat lui Rife a fost acela că toate semnalele la ieșirea din ray tube aveau multe distorsiuni și deci și multe armonici, deși el alimenta tubul cu un semnal sinusoidal, astfel încât a confundat uneori frecvențele armonice existente în spectrul undei electromagnetice utile cu frecvența fundamentală a semnalului aplicat tubului emițător (metoda de determinare a frecvențelor era destul de complexă la acea vreme).

Au fost construite mai multe dispozitive pentru tratament, dintre care Rife Ray #5 sau Beam Ray Clinical instrument s-a remarcat prin faptul că a fost singurul sistem vândut vreodată doctorilor. Acest aparat a fost conceput și construit în vara anului 1936 de Philip Hoyland, inginerul doctorului Rife. Acesta a implementat o nouă metodă de producere a frecvențelor din domeniul undelor radio prin utilizarea frecvențelor armonice de bandă laterală, obținute prin modularea unei unde purtătoare de înaltă frecvență cu frecvențe joase, audio. Acestea din urmă nu erau frecvențele de tratament, ci ele generau frecvențele armonice de bandă laterală din frecvența undei purtătoare de înaltă frecvență. Philip Hoyland și-a dat seama că tratamentul depinde de acuratețea acestor unde de joasă frecvență care modulează specific unda purtătoare de înaltă frecvență, rezultatul fiind o frecvență armonică de bandă laterală care se înscrie în zona de mijloc a ferestrei de vulnerabilitate pentru organismul patogen ce trebuie distrus.

Pentru a ne face o părere despre frecvențele utilizate de aparatul dr. Rife, trebuie să spunem că unda purtătoare pentru Rife Ray #5 este de 3,3 MHz și că aproape toate frecvențele folosite de dr. Rife, pe care acesta le-a descoperit ca fiind eficiente pentru distrugerea variatelor organisme patogene, sunt cuprinse între 139.200 Hz (139,2 KHz) și 1.607.450 Hz (1,607450 MHz). Mai jos sunt redate frecvențele audio folosite de Philip Hoyland pentru a modula unda purtătoare de 3,3 MHz în vederea producerii frecvențelor utilizate de dr. Rife, prin generarea de armonice de bandă laterală. De asemenea, sunt prezentate frecvențele folosite de dr. Rife, precis ajustate de Philip Hoyland.