Nanoparticulele de platină constituie cheia a numeroase procese esențiale din diferite ramuri ale tehnologiei contemporane, activitatea lor catalitică intensă făcându-le indispensabile în obținerea multor reacții chimice sau biologice dificile.
În ceea ce privește medicina, platina cunoaște de altfel o utilizare intensă, una dintre cele mai cunoscute aplicații fiind în tratarea cancerului. Compușii de platină utilizați au însă foarte multe efecte secundare, ionii de platină Pt+3 fiind toxici atât pentru celulele normale, cât și pentru cele maligne, ca și ionii altor metale nobile, cum ar fi Au+3.
Cu toate acestea, platina sub formă metalică, Pt0, nu este toxică, fiind nereactivă, iar sub formă de nanoparticule, adică sub formă coloidală în momentul dispersării sale în lichide, catalizează o serie de reacții din domeniul biologic, unele cercetări de laborator precum și diverse studii neclinice dovedind efecte benefice deosebite, dintre care enumerăm mai jos:
– este un antioxidant extrem de puternic, având activitate mai intensă decât catalaza și SOD (superoxiddismutaza)
– ajută la regenerarea țesuturilor inimii, timusului și a sistemului endocrin
– ajută la refacerea țesuturilor sistemului nervos
– îmbunătățeste memoria și generează o stare crescută de luciditate.
Nu este însă cunoscut rolul natural jucat de platină în organism, în afara acestor efecte constatate în decursul timpului. Platina există doar în cantități infinitezimale în structura organismelor vii și, deși în prezent nu se consideră că este neapărat necesar un aport zilnic de platină pentru derularea proceselor biologice, prezența sa, fie și în cantități infinitezimale, sugerează că ea poate avea un rol în acestea.
Sub formă coloidală, dispersată în apă, ea se prezintă în general sub forma unui lichid transparent, cu o tentă de gri sau gri gălbui, la concentrații reduse, de până la 20 mg/l, iar la concentrații foarte ridicate putând avea alte culori, negru sau brun.
