Cât control avem asupra propriilor noastre vieți? Suntem cu adevărat controlați de genele noastre, închiși în propriul nostru egoism, așa cum afirmă unii autori moderni? Câtă putere avem să ne făurim viața noastră și pe cea a altora?
Contrar față de ceea ce mulți oameni cred, accentul plasat pe genele care determină comportamentul uman este doar teorie și doctrină. Modelul ”genei egoiste” este o asumpție, nu este un fapt științific.
Care este dogma centrală?
Dogma centrală este doctrina conform căreia informația din celulele noastre curge doar într-o direcție: de la ADN la ARN și apoi la proteine. Pur și simplu, este o credință dogmatică în determinismul absolut.
Să privim puțin în trecut. În 1990 a început un program imens de cercetare internațională, proiectul genomului uman. Scopul afirmat al acestui proiect a fost de a face o descriere completă a tuturor genelor la om și a interacțiunilor lor folosind programe pe calculator și apoi această cunoaștere să fie convertită în ”beneficii” profitabile pentru omenire, cum ar fi descoperirea unor remedii pentru bolile cele mai oribile.
Cu siguranță că au făcut ca proiectul să sune bine și au cheltuit o mulțime de bani, dar oare a fost folosit pentru a face bine? Personal, nu cred.
În esență, dogma centrală spune că, de vreme ce proteinele sunt legate de procesele vieții din celulele noastre și funcțiile lor pot face doar ceea ce le spun genele noastre (asta vor să credem corpul medical și anumite ramuri fanatice ale teoriei evoluționismului), urmează că oamenii nu sunt decât expresia deterministă a genelor. Niște mici roboți, a căror biologie, ale căror emoții, sănătate și credințe nu sunt la alegere.
Asta este teoria predată în școlile medicale și în universitățile din toată lumea, astăzi. Din fericire, pentru toți oamenii conștienți, această credință debilitantă s-a dovedit a fi falsă.
Este evoluția deterministă?
Cu 50 de ani înainte de publicarea Originii speciilor lui Darwin, francezul Jean Baptiste Lamarque a postulat că ființele vii trebuie să aibă o percepție a mediului pentru a se putea dezvolta și că ele se dezvoltă ca răspuns la schimbările din mediul înconjurător. Ideea sa era că mutațiile genetice nu sunt întâmplătoare. Există o inteligență inerentă pe care nici nu putem începe să o înțelegem.
Răspunsul comunității științifice din acea vreme nu a fost favorabil. Au ridiculizat teoria lui Lamarque și l-au eliminat din istoria cărților, dându-i lui Darwin creditul pentru descoperirea evoluției, deși, în realitate, Darwin și-a publicat cartea la 50 de ani după Lamarque și teoria din cartea sa s-a bazat pe lucrarea unui alt om, Alfred Russel Wallace, multe dintre ideile căruia au fost copiate de Darwin.
Conform cu Lamarque, este un joc de forțe între ființele vii și mediul înconjurător. Conform modelului darwinist, evoluția este strict deterministă și este bazată pe mutații întâmplătoare. Deci, cine s-a apropiat mai mult de adevăr? Din fericire pentru noi, Lamarque a avut dreptate cel puțin într-o problemă: celulele au conștiință.
Apariția științei Epigeneticii
O mulțime de biologi inteligenți au dovedit fără dubii că determinismul dogmei de bază este fals. Genele nu determină produsele omului: răspunsurile noastre la mediu determină de fapt expresia genelor noastre.
Acest fapt a fost dovedit cu certitudine în 1988 de biologul britanic John Cairns. Acesta a luat o bacterie ale cărei gene nu îi permiteau să producă lactază, enzima necesară pentru digestia zahărului din lapte, și a plasat bacteria în cutii petri unde singura hrană prezentă era lactaza. Spre uimirea sa, în câteva zile, toate cutiile petri au fost colonizate de bacterii și acestea consumau lactoză. ADN-ul bacteriei s-a schimbat ca răspuns la mediul înconjurător.
Acest experiment a fost replicat de mai multe ori și cercetătorii nu au găsit o explicație mai bună decât acest fapt evident: chiar și organismele primitive pot să evolueze (adapteze?) conștient.
Deci, informația curge în ambele direcții, de la ADN la proteine și de la proteine la ADN, contrazicând ”dogma centrală”. Genele pot fi activate și dezactivate de semnale din mediul înconjurător. Conștiința celulei este înăuntrul membranei celulare. Fiecare celulă din corpurile noastre are un tip de conștiință. Genele își schimbă expresia în funcție de ceea ce se petrece în afara celulelor și chiar în afara corpurilor noastre.
Ce înseamnă asta pentru noi?
Suntem liberi să luăm decizii care au impact asupra vieților noastre și asupra vieților altora. Nu suntem roboți care îndeplinim comenzile genelor noastre. Credințele ne pot schimba biologia. Avem puterea de a ne vindeca, de a ne spori respectul de sine și de a îmbunătăți viața emoțională. Fiecare aspect al vieților noastre poate fi îmbunătățit cu intenția potrivită.
Cel mai rău lucru pe care-l putem face ca oameni care gândesc și simt este să ne rupem de emoțiile noastre profunde, pozitive și să lăsăm frica și mânia să ne controleze viețile. Când permitem să fim copleșiți de negativism, ne punem într-o stare psiho-biologică de frică înrudită cu răspunsul de luptă sau fugă. Pentru a crește pozitiv ca ființe umane, este necesar să exprimăm emoții pozitive precum dragostea, afecțiunea, bucuria și voința de a ne birui pe noi înșine și viețile noastre. Atunci când ne schimbăm credințele, ne schimbăm stările emoționale. Când se petrece asta, ne schimbăm viețile. Mai întâi trebuie să credem. Numai atunci ne ofeirm oportunitatea să realizăm.
