Deși ne ocupăm cu nanotehnologie, chimie, fizică, ne place natura. Ca și vouă. Așa că în curte la noi este grădină botanică. Un fel de, desigur… Nu avem bananieri de exemplu.

Bine, veți spune, aveți grădină. Toată lumea are grădina, așadar… care-i treaba cu grădina? Vă promitem că la un moment dat vă veți prinde. Sau vă vom explica.

Hai să vedem niște flori și copăcei.

Otto sunt nebuni: au înflorit (și s-au și scuturat) a treia oara, după ce le-am luat florile pentru enfleurage-ul de trandafiri. A, da, o sa îl vedeți… Albinele sunt nebune după Otto, au o floare foarte deschisă, față de trandafirii bătuți.

Fără un trandafir de dulceață în grădină, nu se poate. Acesta din fotografie este Rose de Resht. Bine, nu e singur, sunt vreo 10-15, plus cativa Damascena, si ceva Sachsengruss. Unii de un an, alții de doi. Să mai spun cum e dulceața? Cu zahăr brun muscovado invertit…

Un soi surprinzător de trandafir bătut acest posibil Soul, cu parfum intens. Cantitate dublă de dulceață față de Damascena, cu parfum diferit însă, si petala putin mai tare (la mestecat). Interesant, sunt mai dulci decât Rose de Resht. Revenind, acești trandafiri purpurii fac enfleurage-ul un deliciu. Enfleurage care este de fapt un macerat glicerinat. Până nu miroși nu crezi!

Și un trandafir mai rar, destul de sensibil, cățărător ca și precedentul. Sensibil, mult mai… trecător, dar superb oricum.

Desigur, mai sunt și alte culori. Poate vreodată o să îi fotografiem pe toți:

De fapt, planta cea mai răspândită (în afară de iarbă) sunt căpșunile. Ce-a mai minunată plantă invazivă, mai în glumă mai în serios. Oricum, e clar, au crescut mai repede decât cei doi chiparoși din fotografia de mai sus.

Și necesită mult mai puțină grijă decât roșiile și ardeii de mai jos:

Sau decât smochinii (vreo 3?). Acesta este un erou. Cred că este în al doilea an, dar iarna trecută nu prea i-a priit. Se ține tare:

Budleja este impresionantă. Cei care aveți loc în grădină, ar fi păcat să nu puneți măcar vreo două fire, unul alb, poate unul lila… Cam așa:

Parfumul e superb. Și al socului este, însă cu o condiție: primii trei ani trebuie udați foarte bine. Din motive semiobiective am neglijat asta, dar totuși câțiva (da, avem mai mulți) au supraviețuit – vreo 5 din 15:

E înconjurat de glădiță, care păzește tot terenul. Da, e prezentă de jur împrejur. O poveste interesantă cu glădița asta, o să v-o spunem altă dată. Oricum, în condiții favorabile, dupa un an aveți gard viu, după doi e practic impenetrabil.

Astfel încât mica livadă de pomi fructiferi pitici (1 an la noi, unul la pepinieră), e în siguranță. Nu e chiar cea mai bună poză, ar fi ieșit mai bună a doua zi după udare, dar totuși:

Doar treizeci și ceva, puși deasupra câmpului de dren (unde nu ai voie sa plantezi plante cu sistem radicular dezvoltat), restul livezii fiind cu pomi fructiferi normali. O superbie primăvara, și sunt de abia în al treilea an (cei… normali). Singura problemă în livadă/grădină este că iarba trebuie tunsă des. Nu sunt un fan, aș lasa-o sălbatică, pentru fauna locală (șopărle, greieri, albine), dar asta înseamnă: adio căpșuni, adio crini… Apropo:

Nici furnicile nu zic ba. Nu știu exact ce fac pe crin, dar știu ce fac primăvara pe toți lăstarii. Un război anual…

Crăițele:

Și Coada leului (Lion’s Tail). O rudă a Talpei gâștii. O rudă îndepărtată. Florile? Până nu le vezi, nu le crezi. Le așteptăm și noi. Unii cică le fumează, un fel de marijuana replacement. Noi … suntem nefumători.

Acum așteptăm toamna să se coacă via. O parte a și început. Nu știam că sunt soiuri de struguri negri care se coc în august:

La baza gardului se poate vedea și menta creață. O altă plantă invazivă, din care a ieșit un macerat glicerinat incredibil. Chestia asta cu maceratele glicerinate este interesanta, o să mai auzim despre ea. Până una alta, o să avem ceai la iarnă.

Pentru moment întrerupem. Nu de alta, dar ar putea să vă plictisească pozele cu merii, perii, cireșii, vișinii, piersicii, nectarinii, caișii, coacazii, agrișii, murul, zmeura, salvia, rozmarinul, precum și celelalte plante despre care am uitat deja ce soi sunt. Da, noi le-am plantat dar…